Servicii

Afazie

Afazia este o tulburare dobândită de limbaj. Afazia afectează exprimarea sau/și înțelegerea limbajului vorbit sau/și scris.

Factorii etiologici în afazie sunt numeroși, dar toți presupun afecțiuni la nivelul sistemului nervos central.

O cauză semnificativă este accidentul vascular cerebral (AVC, ojoga, gușiță) a cărui factori de risc sunt:

• hipertensiunea arterială;

• nivelul crescut al colesterolului;

• diabetul zaharat;

• obezitate;

• bolile cardiace (insuficiență cardiacă, modificări ischemice);

• anomaliile procesului de coagulare sangvină;

• afecțiunile maligne;

• fumatul, consumul de alcool;

• infecția, inflamația (crește riscurile apariției aterosclerozei);

• leziunile de stenoză carotidiană.

Alți factori etiologici pot fi: hemoragiile cerebrale, malformațiile congenitale, traumatismele craniene, bolile degenerative, tumorile cerebrale, factorii infecțioși și toxici.

Persoana afazică poate uneori confruntă cu:

• hemiplagii;

• hemianopsie – pierderea vederii a unei jumătăți a câmpului vizual al fiecărui ochi;

• apraxia – probleme legate de efectuarea conștientă, voluntară a unor acțiuni;

• disfagie – dificultăți legate de înghițit;

• dificultăți legate de concentrate și focalizarea voluntară a atenției;

• probleme legate de memorie;

• modificări la nivelul reactivității și al trăirilor emoționale.

Tabloul simptomatologic al afaziei este specific fiecărui pacient în parte.

Disfagia

Disfagia este definit ca dificultate la înghițirea alimentelor și reprezintă o patologie complexă, ce necesită abordare pluridisciplinară din cauza factorilor etiologici ce stau la baza mecanismului patogenetic.

Etiologia disfagiei orofaringiene:

• cauze mecanice și obstructive;

• afecțiuni neurologice centrale: boala Parkinson, boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă, scleroza amiotrofică laterală, paralizia pseudobulbară, tumori cerebrale;

• boli neuromusculare;

• cauze medicamentoase.

Terapia cu aparatul VitalStim Plus este concepută pentru a ajuta pacienții cu probleme de deglutiție, prin utilizarea stimulării electrice neuromusculare.

Stimularea electrică cu aparatul VitalStim Plus ajută la întărirea musculaturii implicate în procesul de deglutiție pentru reabilitarea pacienților cu disfagie.

Tulburări de voce - Terapia cu aparatul DoctorVox

Tulburările vocii cuprind distorsiunile spectrului sonor referitoare la intensitatea, înălțimea, timbrul și rezonanța sunetului.

Principalele forme ale tulburării de voce sunt:

• afonia

• disfonia

• fonastenia

Afonia este cea mai gravă tulburare de voce. Vocea, în astfel de situații, dacă nu dispare complet, se produce numai în șoaptă, din cauza lipsei de vibrații de șa nivelul corzilor vocale.

Disfonia reprezintă afectarea parțială a vocii.

Fonastenia este o tulburare funcțională a vocii. Ea se caracterizează prin scăderea intensității vocii, pierderea calităților muzicale, tremurul și oboseala rapidă a vocii.

Dizartria

Dizartria este o tulburare de pronunție cauzată de afectarea căilor centrale și a nucleilor nervilor implicați în producerea limbajului.

Aspectul definitor în toate tulburările dizartrice este discrepanța semnificativă dintre cele două componente ale limbajului și vorbirii: componenta receptivă (care nu prezintă niciun fel de afectare) și componenta expresivă (la nivelul căreia pot fi identificate o serie de aspecte deficitare).

Dislalia

Tulburările de pronunție, tulburările articulatorii se constituie în elementul definitoriu al acestui tip de tulburare a limbajului.

Principalele forme ale tulburării de pronunție sunt:

• Distorsiunea – acest tip de tulburare presupune alterarea sunetului în cauză, articularea lui în neconcordanță cu caracteristicile lui articulatorii de clasă sau supraclasă.

• Omisiunea – acest tip de tulburare presupune excluderea sunetului în cauză de la nivelul cuvântului.

• Substituirea, înlocuirea – acest tip de tulburare presupune utilizarea în locul sunetului de țintă a unui alt sunet.

Rinolalia

Rinolalia este o tulburare de limbaj care poate fi definită prin prisma combinării unei tulburări de pronunție (tulburare la nivelul fonetic - fonologic al limbajului), cu o tulburare de voce (tulburarea de voce presupune nazalizarea excesivă sau lipsa nazalizării).

Cea mai frecventă cauză pentru tulburările rinolalice este despicătura labio-maxilo-palatină. Această tulburare este de factură organică, genetică.

Tulburările de ritm și fluență. Bâlbâiala

În categoria tulburărilor de ritm și fluență se încadrează acele tulburări de limbaj care presupun afectarea componentei suprasegmentale a limbajului, componenta de accent și intonație. Această componentă caracterizează tranșa sonoră compusă din unitățile segmentale – vocale și consoane – și conferă limbajului uman fluiditate, cursivitate, naturalețea.

Forme ale tulburărilor de ritm și fluență:

• Tahilalia – aceasta presupune o viteză crescută de pronunție, ritm alert, fără afectări fonetice sau lexicogramaticale.
• Bradilalia – presupune un ritm și o viteză scăzută de pronunție, voce monotonă, pauză necorespunzătoare în vorbire, prelungirea articulației.
• Aftonghia – limba este spastică, apar secvențe tonice, cu blocaje în articulare, aceste secvențe sunt de regulă de lungă durată, soldate cu imposibilitatea de a vorbi.
• Bâlbâiala – o formă de tulburare de ritm și fluență în care blocajele, spasmele articulatorii și difluențele caracterizează fluența vorbirii.

Dislexia

Dislexia este o tulburare de învățare care are la bază o disfuncție neurologică ce împiedică dezvoltarea capacității de a citi, manifestata prin tulburări la nivelul percepției auditive, optice și a celei kinstezice, ca semne revelatoare.

Simptomele predispoziției spre dislexie pot fi observate încă din perioada preșcolară, la vârsta de 4-6 ani, în vorbire, mișcare, orientare în spațiu, atenție, percepție sau memorie.

În cazul în care părinții sau educatoarea observă prezența simultană a mai multor simptome ale predispoziției spre dislexie este importantă orientarea copilului spre logoped, psiholog, psihiatru, pentru a stabili diagnosticul și planul educational individualizat.

Semnele predispoziției spre dislexie pe care părinții, educatoarele le pot observa în dezvoltarea copilului preșcolar:

• întârziere în dezvoltarea limbajului (copilul a început să vorbească mai greu față de copiii de aceeași vârstă cronologică, dislalii polimorfe – afectarea pronunției pe mai multe sunete);

• dificultăți în denumirea unor obiecte uzuale, a culorilor, a noțiunilor de detaliu ale schemei corporale (uneori pare să nu-și găsească cuvintele);

• dificultăți în procesarea mesajului verbal (pare să nu audă, să nu înțeleagă ceea ce-i spunem, are nevoie de repetiții, de exemplificări);

• dificultăți în redarea unor întâmplări, povești cunoscute, în ordinea cronologică (schimbă ordinea întâmplărilor);

• în a reda/ memora serii de numere, cuvinte în ordinea dată; dificultăți în redarea șirului numeric 1-10, a zilelor săptămânii, lunilor anului;

• dificultăți în planificarea activității, în urmărirea unor instrucțiuni formate din mai mulți pași;

• dificultăți de orientare spațio-temporală; lateralitate nedezvoltată;

• copilul este nesigur în mișcări, motricitate fină slab dezvoltată;

• dificultăți în a copia forme simple date, în a construi după model;

• dificultăți în memorarea simbolurilor (își poate scrie numele, dar nu poate denumi literele pe care le folosește);

• dificultăți de procesare, discriminare fonologică (dificultăți în diferențierea sunetelor în cuvintele date, copilul nu poate identifica sunetul inițial, median, final într-un cuvânt dat) dificultăți în stabilirea rimelor, în despărțirea în silabe; copilul este ușor distractibil, se plictisește repede, vrea să treacă la o altă activitate, este într-o continuă mișcare, dificultăți în menținerea în sarcina de lucru.

• Dificultățile ce apar în primii ani de școală sunt următoarele: dificultate în a citi cuvintele separat, extrase din fraze; confuzia cuvintelor scurte precum “al, la”; greșeli în scriere și pronunție a sunetelor: “d-b”, “u-n”, “m-w”; copilul nu poate găsi cuvinte care să rimeze cu un cuvânt dat; imposibilitate în cazul unor copii de a înțelege cuvintele compuse, având tendința de a le înțelege separat.
• În școala generală semnele dislexiei pot manifesta prin: viteza redusă în lectura unui text, lipsa fluenței în lectură, depunerea unui efort vizibil, probleme în exprimarea în scris a unor idei chiar dacă ea este formulată mental, dificultăți în a învăța și de a avea rezultate școlare bune la materiile care impun învățarea de termeni noi, termeni tehnici, scris dezordonat, indescifrabil uneori prin ținerea greșită a stiloului sau pixului în mână, evitarea de a citi cu voce tare, reținere în a se exprima în scris, greutate în a învăța și recunoaște structuri precum prefixe, sufixe, cuvinte de bază.
• Putem să ne gândim la dislexie la adolescenți și adulți când apar greșeli în exprimare și scriere, dificultăți în a face rezumate sau prezentări la școală, când depun efort mai mare pentru a îndeplini sarcini la scriere și lectură, abilitățile de memorare sunt scăzute, vocabularul este sărăcăcios, au dificultăți în a manageria timpul și activitățile.

Disgrafia

Disgrafia este o tulburare specifică de învățare ce afectează abilitățile de scriere. Se poate manifesta prin prezența dificultăților la ortografie, prin scrisul de mână sărăcăcios și prin prezența problemelor atunci când trebuie să-ți pui gândurile pe hârtie.

Deoarece scrisul necesită un set complex de abilități funcționale și de prelucrare a informației, nu este suficient să spui că un elev suferă de disgrafie.

Un elev cu tulburări în exprimarea scrisă va beneficia de adaptări specifice în mediul de învățat, precum și de practică suplimentare de învățare a abilităților cerute pentru a fi un bun scriitor.

Discalculia

Discalculia este o tulburare de dezvoltare specifică ce privește calculul matematic și raționamentul logico-matematic.

Alături de dislexie și disgrafie, care se manifestă prin dificultăți în învățarea cititului și a scrisului ortografic, intră în categoria dificultăților de învățare.

Copiii cu discalculie nu sunt în măsură să utilizeze sau să recunoască cifre, să efectueze calcule simple, de bază dar asta nu înseamnă că au o problemă intelectuală.

Cauzele sunt complexe și adesea legate de mai mulți factori. Unii specialiști consideră că tulburarea de învățare nu este o boală, ci o modalitate specială de prelucrare a informației datorată dezvoltării și funcționării diferite a sistemului nervos central.

Disfuncția neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, nașterea prematură, complicațiile din timpul nașterii sau diferite traume și boli care afectează sistemul nervos central în perioada copilăriei mici.

Fiecare este diferit, cu simptome diferite și trebuie susținut să se dezvolte într-un mod personalizat.

Mai multe comportamente avertiza și sugera discalculia. Copilului este greu să învețe mai ales la matematică, să raționeze sau să-și susțină raționamentul, respinge anumite activități școlare, dar și în viața de zi cu zi are dificultăți în a înțelege anumite chestiuni legate de timp și spațiu.

• Dificultăți în probleme cotidiene: numărarea banilor sau citirea orei.

• Confuzie între semnele matematice: +, -, x și ÷.

• Dificultăți în înțelegerea conceptului de timp și estimarea timpului care a trecut, a noțiunii de mai devreme sau mai târziu.

• Dificultate în estimarea dimensiunii aproximatice a unui obiect din apropiere sau a unei distanțe.

• Incapacitatea de a citi numere alcătuite din mai multe cifre sau repetarea lor în ordine inversă (67 în loc de 76).

• Dificultatea în a ține scorul în timpul unui joc.